Imposturile

(1)
bărbatul ajuns  se remarcă singur,
pantofi cu cioc Via Napolitane
parfumuri dulci-înţepătoare,
rictus la volan,
musai şi gipane.

Vorbeşte apăsat şi calcă
din gâtu-i gros un râgâit sonor,
iar burta-i căzută pare prelată.
Nu doar o domnişoară despuiată
la petreceri îl îngână –
sunt minim trei, că restu-i de rezervă.
Afară e flancat de body-guarzi
şi înăuntru, camuflat de sfârcuri.
(2)
Femeia de condiţie-i veşnic nefericită.
drept e că s-a lecuit de aceleaşi turnee
dimineţi cu roua-n Baden-Baden,
prânzuri dezgolite,
Chateaux-urile Loarei,
seri stropite cu spumant francez şi shopping.
Aceleaşi acareturi de faţadă,
fireturi, gulere şi diamante.
Ar vrea pe veci
brăţări calde,
băi cu public,
aburi moi peste umeri,
thalasso-terapie.
S-ar duce ea de-ndată
pe-o insulă cu bestii încinse,
nu doar s-o vânture  din alte evantaie.
Reclame
Acest articol a fost publicat în Ţigara unui viitor de paie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Imposturile

  1. admin zice:

    Grăsimi se-adună doar pe ceafa-i
    De sub chelia proaspăt rasă,
    Dar lanțu-i gros din aur, platin,
    Îl face mai frumos

    :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s